Mai sunt trei săptămâni, până când UDMR ar trebui să-şi anunţe ieşirea din Coaliţia de guvernare, determinând astfel căderea Cabinetului Boc. Cel puţin aşa anunţaseră astă-vară, mai că juraseră, liderii săi, când Guvernul luase măsuri de o austeritate nemaiîntâlnită nicăieri în Europa, tăind 25% din salarii şi sufocând populaţia (dar şi economia privată) cu alte ştreanguri fiscale şi bugetare: “Dacă până la 31 decembrie (cum, de altfel, se pronunţaseră şi Băsescu, şi Boc, ba chiar stabilise şi Curtea Constituţională - n.r.) nu se revine, noi ne retragem”. Aiurea! A văzut cineva vreodată potaia plecând de la măcelărie?
UDMR nu se va retrage. Acest partiduleţ de 5% va continua să căpuşeze guvernarea ţării. Partide creditate de electorat cu 30% au avut nevoie de sprijinul parlamentar al UDMR. Pe care Marko Bela şi ai lui l-au negociat din ce în ce mai rapace, ajungând să ceară drepturi colective, cum nu se acordă nicăieri în UE, sau funcţii peste funcţii în structurile guvernamentale. Înseşi prevederi constituţionale au ajuns să fie acum supuse trocului, Boc vrând, la presiunea lui Marko, după nenumărate acte de sfidare la adresa sentimentelor naţionale româneşti, să admită şi segregarea etnică a învăţământului, chiar discriminarea populaţiei româneşti.
Marko Bela a ajuns să fie contestat până şi de oameni cu mintea întreagă din electoratul său, ca şi de alţi lideri. Peter Eckstein, dar nu numai el, îi taie picioarele la scaun. Partidul Civic Maghiar stă la pândă, iar Laszlo Tökes - popa aflat cândva pe statul de plată al Securităţii, sprijinit de curând de PDL să ajungă vicepreşedinte al Parlamentului European şi declarând că 1 Decembrie e zi de doliu - vrea să-şi înfiinţeze propriul partid. Şi mai radical. Deocamdată însă, UDMR e mai puternică în guvern chiar decât PDL şi, cu tupeu, hotărăşte ce legi să treacă sau nu. Hotărăşte soarta ţării.
