"Evenimentul zilei" şi-a propus să vă familiarizeze astăzi cu crâmpeie din istoria Coreei de Nord. E o perspectivă românească, inedită - aceea a unui diplomat care a fost la Phenian şi a cunoscut dinastia Kim. Sursa: EVZ
Publicul de la noi are astfel ocazia de a afla câte ceva despre un spaţiu inaccesibil, deci, dificil de înţeles. Rămân însă nenumărate lucruri pline de mister pentru publicul român faţă de nord-coreeni, în parte fiindcă înainte de 1989 cunoaşterea era posibilă doar pe căi oficiale, propagandistice. Iar după schimbarea noastră de regim, ei au rămas la fel, o ţară literalmente închisă, atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară.
Poate le veţi găsi fleacuri, dar printre detaliile puţin cunoscute la noi în raport cu această ţară asiatică s-au numărat şi aspecte filologice. Bunăoară, de ce a ajuns Kim Ir Sen în limba română, când restul lumii îi spunea Kim Il Sung? Azi pare elementar: deoarece în acea epocă ne luam lumina de la Răsărit. Kim Ir Sen a intrat în limba noastră pe filiera rusească, această versiune fiind abandonată târziu, cam pe când unii dintre noi au renunţat să scrie "pîine" spre gloria latinităţii noastre, în favoarea numelui Kim Il Sung. În virtutea aceluiaşi "botez sovietic", fiul acestuia era denumit, în anii tinereţii petrecute în URSS, Iuri Irsenovici Kim, cu un patronim rusificat – cum de nu l-am popularizat şi pe acela? Important de precizat, în Europa existau doar două variante acceptate de a transpune coreeana, ce provine din marea familie de limbi ural-altaice: un sistem de latinizare, propus de americanii McCune şi Reischauer, sau sistemul chirilic, conceput de savantul rus Lev Konţevici. Întrucât fonetic pare mai greu să ne dezicem de ruşi, ni s-a transmis până azi transliteraţia Phenian: aşa i se spune capitalei nord-coreene în Rusia, Ucraina, Bulgaria, Polonia, aşa a rămas şi la noi, nerenunţându-se la "varianta