Reducerea concediului maternal şi impozitarea pensiilor nu sunt, în esenţă, măsuri bune sau rele. Sunt măsuri care ar trebui să facă parte dintr-un sistem economic şi social coerent, în care funcţionează legea echilibrului şi a compensaţiilor. Dar nimeni nu discută de sistem în România, toţi comentează pe bucăţi. Opoziţia are, la orice măsură, un discurs standard, plin de diminutive şi adjective lipicioase. Bietele mămici, copilaşii, săracii pensionari, sărmanii şomeri, bugetari, privaţi, biata Românica.

Cu Puterea e şi mai rău, se uită doar de unde ar mai putea ciupi ceva. Preşedintele Băsescu, farul ei călăuzitor, şi-a făcut deja un titlu de glorie din a anunţa săptămânal un mic dezastru, urmat de tăierea aferentă. Nu sunt bani ca să mai plătim un concediu maternal de doi ani, zice şeful statului. Aşa o fi, dar nu sunt bani în raport cu ce? Corect, trebuie să băgăm banii în investiţii. Dar, la acest capitol, poate era bine să trecem pe la coadă şi construcţia de creşe şi grădiniţe cu facilităţile aferente, cu un an înainte de aplicarea măsurii. Nu de alta, dar un copil apare după nouă luni şi sunt oraşe mari unde admiterea în astfel de instituţii e mai grea decât la facultate.

Cu pensionarii se întâmplă la fel. Traian Băsescu a vrut să impoziteze toate pensiile încă din vară, dar vârstnicii au scăpat, i-a salvat Curtea Constituţională. Totuşi, preşedintele nu doarme, preşedintele munceşte şi se gândeşte la soluţii alternative, deja e impozitholic. Aşa că i-a luat pe partea cealaltă, a contribuţiilor pentru sănătate. Teoretic e corect, majoritatea bătrânilor beneficiază de un serviciu pentru care nu plătesc nimic în mod direct, exact cum se întâmplă cu mamele. Dar aici nici măcar nu mai e vorba de justificări morale sau financiare, ci de sistem.

Nici măcar un demnitar nu s-a întrebat cum va "funcţiona" plata asigurărilor de sănătate în paralel cu