Participantă la mişcarea avangardistă din România interbelică, dar urmând principiile fundamentale ale clasicismului în artă, artista plastică Miliţa Petraşcu a fost cea mai importantă sculptoriţă româncă a secolului XX, desfăşurând o carieră de succes atât la noi în ţară, cât şi în Europa.

Născută cu numele Melania Nicolaevici la 31 decembrie 1892, artista a studiat sculptura la Şcoala de Arte Plastice „Stroganov" din Moscova, apoi literele şi filosofia la Institutul „Bestujev" din Sankt Petersburg. Urmându-şi căutările artistice, Miliţa Petraşcu a plecat la München pentru a lucra, în cadul Academiei de Pictură, alături de pictorul şi teoreticianul abstracţionismului - Wassily Kandinski. Câţiva ani mai târziu, artista ajungea în Paris, unde începea să lucreze în atelierele lui Henri Matisse şi Antoine Bourdelle. Întâlnirea cu maestrul Constantin Brâncuşi îi va influenţa însă decisiv stilul şi concepţia despre artă, marele sculptor român devenind profesorul său.

Din 1925, anul în care s-a stabilit în Bucureşti, artista a aderat la mişcarea de avangardă grupată în jurul publicaţiilor „Contimporanul" şi „Criterion", expunând împreună cu ceilalţi artişti ai cercului, printre care şi Marcel Iancu. Din 1927 datează mozaicul realizat de Petraşcu pe Fântâna Mioriţa din Bucureşti, la care a colaborat cu arhitectul Octav Doicescu. Pe parcursul anilor '30, scuptoriţa a expus lucrări în cadrul a numeroase saloane internaţionale din Olanda, Italia, Germania, Anglia şi Franţa. Printre cele mai cunoscute busturi sculptate de Petraşcu se numără cel al mentorului său - Constantin Brâncuşi -, cel al poetului George Bacovia, aflat astăzi în Grădina Publică „Ştefan cel Mare" din Chişinău şi bustul Elvirei Godeanu, care nu avea cum să treacă neobservat în epocă, mai ales că o reprezenta pe actriţă goală până la brâu. Sculptoriţa a realizat, de asemenea, o serie de pictu