(Apărut în Dilemateca, nr. 54, noiembrie 2010)
Academia Regală Spaniolă te invită să citeşti un fragment din Don Quijote pe YouTube (http://www.youtube.com/elquijote). Te poţi înscrie, primeşti fragmentul pe e-mail, porneşti webcam-ul şi gata. Nu există limită de vîrstă, important este să citeşti aşa cum îţi place.
Astfel de proiecte apar zilnic în lumea largă. Patrimoniul cultural se transferă online în moduri creative: combinînd medii, chemînd mulţimile să reinterpreteze opere clasice, în paralel proiectele de digitizare profesioniste, finanţate de universităţi, fundaţii şi instituţii ale statului descoperă tot ceea ce a intrat în domeniul public. Proiectul unui Don Quijote citit la webcam nu e spectaculos şi, mai ales, e foarte ieftin. Dar beneficiile sale sînt imense. În primul rînd, cititorii ies dintre cei patru pereţi ai camerei sau bibliotecii şi devin performeri. În al doilea rînd, romanul Don Quijote circulă liber şi personalizat, aşa cum nu a făcut-o niciodată. În ultimul rînd, identitatea culturală spaniolă devine un act colectiv, nu o ladă de zestre păzită de gardienii culturii. Gardienii culturii, adică Academia Regală Spaniolă, nu fac decît să ofere cadrul pentru această aventură intelectuală, fără a impune un stil de lectură sau o atitudine.
DE ACELASI AUTOR Automatom Spre noua cultură Plăceri conservatoare: Facebook Petiţii pe InternetSă ne închipuim cum ar arăta un astfel de proiect dacă ar fi iniţiat de Academia Română. În primul rînd, s-ar cere o finanţare cam de două ori mai mare decît tot bugetul culturii pe un an. Apoi s-ar strînge toţi satrapii literaturii şi ar chibzui cine, cum, cît şi între ce ore să citească. Problema începe de-abia acum: pe cine să alegem în acest experiment popular, dar bine dirijat? Eminescu nu, că el a fost îmbălsămat-digitizat deja pe bani mulţi şi e periculos să-l laşi pe mîna poporului (mai al