Alegerea presedintelui tarii reprezinta, in continuare, "cheia" incheierii acestei prelungite crize politice. Neavind impreuna decit 59 de mandate (din necesarul de 61), partidele democratice vehiculeaza doua scenarii: modificarea articolului 78 din Constitutie si alegerea presedintelui prin votul unui numar mai mic de electori sau cistigarea a doua voturi "de aur", prin atragerea/convingerea a minimum doi parlamentari comunisti sa voteze candidatul ce va fi propus de catre fortele pro-europene. "Desprinderea de comunism, atunci cind nu este realizata prin revolutie, este indelungata, lenta si plina de dureri", imi declara un politician modovean, la Chisinau, dupa anuntarea rezultatelor alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010. Scorurile electorale ale principalelor forte politice din Republica Moldova vin sa confirme acest lucru. Euforiei instalate in tabara fortelor democratice (care au alcatuit Alianta pentru Integrare Europeana) in seara zilei de 28 noiembrie - datorata anuntarii unor exit-pool-uri ce s-au dovedit departe de realitatea de la urne - i-au luat locul, a doua zi, zeci de semne de intrebare, sentimente de nedumerire, teama, neincredere. Trebuie mentionat, in context, ca fiecare partid politic mai important din tara cuprinsa intre Prut si Nistru avea sperante pentru obtinerea unui procent mai mare de voturi deciat a fost obtinut, realmente, la urne. Reprezentanti ai Partidului Liberal mi-au declarat ca se asteptau la un procent de 20 la suta (a fost obtinut doar jumatate!), de la Partidul Democrat s-a emis speranta pentru un procent de 16-18 la suta (realitatea a aratat doar 12 la suta), iar cei de la Partidul Liberal-Democrat din Moldova se asteptau la un procent de 30-35 la suta, obtinind in final circa 29 la suta. De la comunisti am fost anuntat, intr-o maniera total neprotocolara si lipsita de civilizatie, ca sperantele lor se indre