Sunt persoane pe care le întâlnesc mereu, pe care nu le cunosc, nu am prejudecăţi asupra lor... dar se întâmplă că de fiecare dată când ne interesectăm să realizez ce persoană nesemnificativă sunt, ce mică sunt în lumea asta mare şi ce dependentă sunt de ele.
Vă fac cunoştinţă cu secretara. Probabil că o cunoaşteţi. Probabil că aţi fost nevoit să apelaţi la secretarele de la liceu ori aţi dat de ele pe la vreo instituţie publică. Da, sunt doamnele care stau mereu în spatele unui monitor, foarte concentrate, de altfel, şi care te fac să te simţi vinovat imediat ce ai deschis uşa biroului. Însă tu îndrăzneşti să păşeşti şi să întrebi dacă au un minut liber. Asta e greşeala pe care o facem toţi. Ca regulă principală, ţineţi minte că secretarele ÎNTOTDEAUNA sunt ocupate. Desigur, nimeni nu ştie că de cele mai multe ori joacă Solitaire. Şi dacă se întâmplă să vorbească la telefon, nu te alarma, probabil că a uitat să scoată vinetele de la congelator ori plănuieşte pauza de prânz cu colega de la etaj. În cazul în care e evident că nu o deranjezi, e clar că nu ai citit bine programul de pe uşă. Nu ştiu cum se face, dar eşti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Desigur, nu exclud varianta în care e disponibilă să te ajute, dar din păcate tu nu ai cele necesare la tine, fie că e vorba şi de o copie a buletinului. Tu, neatent, sclav mic la piciorul scaunului ei, tu, neştiutor... Dacă ai reuşit să-ţi rezolvi problema chiar de la a treia încercare, te felicit. Oricum, ea se aşteaptă, totuşi, să-i mulţumeşti cu capul plecat că a avut îndurarea să te bage în seamă, să-ţi spună că şeful e ocupat sau să-ţi dea un amărât de formular. Mă întreb... de unde mitul cu secretara blondă care zâmbeşte mereu? Sunt persoane pe care le întâlnesc mereu, pe care nu le cunosc, nu am prejudecăţi asupra lor... dar se întâmplă că de fiecare dată când ne interesectăm să realizez ce persoană n
