Toată tradiţia românească pare că s-a concentrat în fierbinţeala unei oale cu sarmale aburinde. Însă chiar dacă au fost gătite de mamele, bunicile şi străbunicile noastre, sarmalele sunt venetice în România, singura contribuţie naţională majoră la reţeta originală, turcească, fiind carnea de porc

Românii excelează la capitolul pofte culinare, dar şi le-au potolit dintotdeauna cu mâncăruri inventate de alţii. Chiar dacă salamul de Sibiu, mititeii, sarmalele, slănina afumată, sângeretele sau ghiudemul par astăzi cum nu se poate mai româneşti, certificatul lor de naştere a fost semnat în altă parte.

Sorin Minea, preşedintele patronatelor din industria alimentară, Romalimenta, spune că celebrul salam de Sibiu are de fapt la bază un salam de iarnă italienesc, fabricat de familia Dozzi, iar versiuni asemănătoare ale sale au fost produse şi la Budapesta sau Viena. Filippo Dozzi este cel care a început să fabrice, cu o sută de ani în urmă, salamul de Sibiu la Sinaia.

Potrivit lui Minea, numele de Sibiu a apărut pe etichetă în urma unui conflict dintre negustorii români şi cei unguri. "Pentru că ungurii aveau o reticenţă faţă de produsele româneşti, pe etichetă scria salam provenit din graniţa Sibiului, acolo era frontiera la acea vreme. Astfel că încet-încet s-a împământenit denumirea de salam de iarnă de la Sibiu", spune Sorin Minea, care precizează că salamul de Sibiu nu este încadrat astăzi la categoria salam tradiţional, ci de origine.

Cum au upgradat românii mititeii: au adăugat carne de porc

Nici micii nu au origini româneşti, deşi o legendă spune că au fost inventaţi într-o seară, la hanul "La Iordachi" din Bucureşti, când bucătăria a rămas fără maţe pentru cârnaţi. "Astea sunt poveşti, mititeii sunt făcuţi după o reţetă turcească, din carne de oaie tocată şi bine condimentată. Secretul lor e că nu se fac şi nu se vând în aceeaşi zi, se f