Declaraţia directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, care enumera România printre ţările europene ameninţate de o iminentă intrare în încetare de plăţi externe, este pur şi simplu intolerabilă. Nu pentru că acest risc n-ar exista, deşi, din poziţia în care se află, dl Strauss-Kahn s-ar fi cuvenit să fie mai prudent în declaraţii, căci, evocând un asemenea risc, abia că îl induce chiar şi în cazul în care n-ar exista! Şi nici pentru că, în ce priveşte România în sine, aceasta ar fi mai cu moţ şi n-ar avea ce căuta în enumerarea cu pricina! Din păcate, România are îngrozitor de multe probleme şi enumerarea României în orice top de dificultăţi şi dezechilibre este obiectivă şi perfect justificată.
Declaraţia este însă intolerabilă pentru simplul motiv că, prin configuraţia însăşi a îndatorării externe, România – înţelegând prin România toate, dar absolut toate, entităţile româneşti, în frunte cu statul român – nu poate intra în incapacitate de plăţi externe. Subliniem nu poate, pentru că nici n-ar avea cum! Populaţia n-are datorii în străinătate. Nu că n-ar fi vrut să ia bani din străinătate, dar nu i-a dat şi nici nu i-ar fi dat nimeni! Companiile private cu capital autohton au sume derizorii ca datorii în străinătate. Nu că n-ar fi fost gata să ia credite din străinătate, dar nu prea le-a acordat cineva din străinătate împrumuturi! Vreo 9 miliarde de euro este datoria Băncii Naţionale către FMI! Nu-i o problemă de a fi plătită, căci rezervele de care dispune BNR depăşesc 32 miliarde de euro. Ministerul de Finanţe, ca reprezentant al statului român, are datorii în străinătate de circa 18 miliarde de euro. Grosul reprezintă datorii pe termen mediu şi lung, a căror rambursare se află în grafic, în ciuda greutăţilor prin care trece statul român. Atunci, cine să-şi înceteze plăţile pentru ca ţara să intre în încetare de plăţi exte
