(Apărut în Dilemateca, nr. 54, noiembrie 2010)
Descoperind Cartea tuturor intenţiilor, Mircea Cărtărescu a scris: „Este o mare bucurie ca, într-o zi – după ce ani întregi s-au prăbuşit peste tine tone de cărţi inutile, necinstite, snoabe, mincinoase, neruşinate sau numai plictisitoare – să dai şi de o carte, în fine, adevărată. Am avut acest rar noroc cînd am descoperit Cartea tuturor intenţiilor... Publicată şi difuzată cum trebuie, cartea lui Marin Mălaicu-Hondrari are, cred eu, şansa să devină o carte-cult, definitorie pentru o generaţie, asemenea Lupului de stepă a lui Hesse sau a faimosului Pe drum de Kerouac... O carte curată, puternică intelectual, a unui om care-a trăit fapte nebuneşti şi a avut forţa să le noteze la rece. E cartea care ne îmbogăţeşte azi şi pe noi, cei ce iubim cu adevărat literatura“. La începutul verii, Marin Mălaicu-Hondrari a publicat al doilea său roman: Apropierea.
Marin Mălaicu-Hondrari (n. 1971, Năsăud) a publicat volumul de versuri Zborul femeii pe deasupra bărbatului (Editura Eikon, 2004) şi romanul Cartea tuturor intenţiilor (Editura Vinea, 2006 – Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj), care, remarcat de Mircea Cărtărescu, a fost reeditat de Editura Cartea Românească în 2008. Este prezent în antologiile Camera (1995) şi La neagra (2008) şi a tradus poezie din limba spaniolă pentru revista LiTerra. La începutul verii a publicat al doilea său roman: Apropierea (Editura Cartea Românească). În prezent lucrează la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi.
Ce-ai făcut înainte de a fi scriitor?
Înainte de a fi scriitor am fost copil, nu-mi amintesc dacă eram un copil fericit, dar probabil că eram, din moment ce nu-mi amintesc. Pînă la cinci ani am locuit cu bunica mea într-o casă, pe un deal, fără curent electric. Aveam o lampă cu petrol şi un radio. Coboram atît d
