Coreea de Nord pare pregătită să răstoarne ipoteza potrivit căreia cel mai periculos moment pentru orice dictatură este atunci când începe să se reformeze. Bombardamentul recent asupra Coreii de Sud sugerează că slăbita dinastie Kim ar putea să atace Asia de Est mai degrabă decât să întreprindă orice reformă serioasă. Dacă pacea este într-adevăr o componentă-cheie în ascensiunea Chinei, aceasta trebuie să-şi ţină acum în frâu protejata impulsivă.
Încercarea de a înţelege „Regatul sihastru" poate fi asemănătoare cu încercarea de a te uita într-o gaură neagră. Unii văd bombardamentul asupra insulei sud-coreene Yeonpyeong drept o încercare de a distrage atenţia nord-coreenilor de la colapsul în care se află economia ţării lor, sau poate de la moartea apropiată a „Iubitului conducător", Kim Jong-il, sau chiar o încercare de a crea o reputaţie falsă de lider militar pentru fiul şi moştenitorul lui Kim, „Tânărul general" Kim Jong-un, de 27 de ani. Alţii văd atacul, pur şi simplu, ca pe o altă provocare dintr-o linie lungă şi, prin urmare, nu trebuie să fie luat în serios.
Hwang Jang-yop, cel mai înalt oficial al Coreii de Nord care a cerut azil politic în Coreea de Sud, descrie Coreea de Nord ca pe un amestec de „socialism, feudalism modern şi militarism". S-a dovedit a fi o combinaţie letală. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de oameni din po-pu-la-ţia Coreii de Nord, de 23 milioane, au murit de foame în ultimul deceniu. Foamea rămâne larg răspândită, dar situaţia nu este la fel de gravă ca acum doi ani. Raţia zilnică standard este de 150-300 grame de porumb sau orez (echivalentul a aproximativ patru felii de pâine uscată), în funcţie de locaţie. Adesea, în zonele rurale alimentele nu mai ajung.
Peste economia de înfometare din Coreea de Nord se află cultul personalităţii, care îl depăşeşte pe cel al lui Stalin sau al lui Mao. Imaginile omniprez
