Aeroportul internaţional încă nu e gata de intrat în spaţiul Schengen. Sursa: EVZ

Dar gaşca de taximetrişti piraţi şi tupeişti care îşi fac veacul zi şi noapte în terminalul Sosiri de la Otopeni, băgătorii de seamă ai firmei Romprest care se învârt pe acolo fără un rost aparent şi, deasupra tuturor, agenţii Poliţiei Transporturi, care stau pitiţi în subsol şi urmăresc totul pe camere de supraveghere, sunt gata de mult. Oamenii de afaceri străini sunt aşteptaţi cu drag la o ţeapă românească, într-o atmosferă interlopă pe care n-o mai găseşti nici la aeroporturile din Belgrad sau Sarajevo, deşi aceste capitale n-au pretenţiile europene ale Bucureştiului.

Afacerea e bine pusă la punct: firma Romprest afişează un puhoi de oameni prost calificaţi, în veste reflectorizante, ca să dea impresia că totul e sub control, dar aceştia au rolul de a se preface că nu văd, nu pricep, n-au atribuţii; oamenii aeroportului îi urmăresc ca zbirii doar pe taximetriştii autorizaţi, nu pe ăia neautorizaţi; iar Poliţia Transporturi se plânge că n-are instrument legal.

Se câştigă foarte bine din afacerea asta, între 50 şi 100 de euro la un drum, pentru câte un fraier de afacerist austriac, care nu-i atent în ce maşină se suie, sau englezoaice în vârstă, care nu fac deosebirea între RON şi euro. Iar la capătul cursei, când se anunţă preţul real, se face enforcement cu arestarea bagajelor şi a laptopului, în ideea că străinul care ia ţeapă e prea ocupat sau derutat ca să reclame; cel mult, o să caşte ochii mai bine a doua oară. Din încasări, se face chetă prin intermediul Mecanicului, unul dintre coordonatorii reţelei de băieţi unsuroşi, şi se fac vizite discrete la sediu. Cam 50 de euro pe zi de cap, din ce se aude.

Şi, cum e omul când are bani, la un moment dat vrea şi puţin amuzament, să treacă vremea mai uşor, în special în nopţile lungi de aşt