In ultima vreme, auzim tot mai des stiri din care putem afla ca persoane importante din sfera politicului si nu numai au fost arestate, in urma interceptarii unor convorbiri telefonice.

Reactiile opiniei publice sunt diferite. Exista exclamatii de satisfactie, dar si voci ingrijorate. "In fine, au inceput sa-i infunde" - exulta cei din prima categorie.

Fericirea acestora - sa ii numim idealisti - dureaza de regula pana la punerea in libertate a potentialilor infractori, din lipsa de probe, sau din cauza viciilor de procedura.

"Aha, dictatura lui Basescu isi arata coltii... astazi sunt ascultati politicienii, maine vine randul nostru", ne avertizeaza, incruntati, cei din cea de-a doua categorie.

Si totusi, cam pe unde este adevarul? Nu de mult, am avut ocazia sa asist la o seara literara organizata de Casa de Cultura Friederich Schiller, din Capitala.

Invitat de onoare a fost scriitorul Hans Bergel. A fost o seara agreabila, in care numerosii tineri prezenti au avut prilejul sa asculte intamplari din vremuri pe care ei nu le traisera.

Nascut in Romania, scriitorul de origine germana Hans Bergel a avut parte, inainte de a parasi tara, in 1968, sa cunoasca din plin o parte din "binefacerile" sistemului comunist.

El fusese arestat si anchetat de trei ori de regimul comunist de atunci. Si pe atunci convorbirile telefonice puteau fi ascultate. Vizati nu erau insa inalti functionari corupti, ci oricine era suspectat de uneltire impotriva regimului comunist.

Iar diferentele nu se opresc evident aici. Arestarile nu erau preventive, ci aveau caracter definitiv, soarta celui arestat fiind hotarata dinainte.

A fost mai mult decat o seara literara, pentru ca autorul nu a citit doar din ultima sa carte, "Cand vin vulturii". In discutia libera ce a urmat, Hans Bergel a tinut