Duminică seară primarele general doctor Sorin Oprescu s-a dedat unei operaţii pe care o îndrăgeşte în mod deosebit: a dat drumul luminilor de sărbători!
Oraşul – prin zonele sale reprezentative, a fost scăldat de reflexele multicolore ale decoraţiunilor tradiţionale.
Pentru nu puţini dintre bucureşteni a fost un motiv de bucurie. Mai ales pentru cei mici, care nu înţeleg încă subtilele legături dintre forme şi fonduri. Este frumos, la urma urmelor, ca măcar de sărbători să încerci să-ţi luminezi puţin viaţa şi să o vezi într-o perspectivă mai optimistă. Nu facem, oare, acelaşi lucru, în căminele proprii, când ornăm şi luminăm bradul de Crăciun, sperând că ceva din miracolul sărbătorii se va alătura existenţei noastre din următorul an?
Mărturisesc însă că de data asta am avut sentimentul a ceva indecenr în această efuziune de luminăţie şi decoraţiuni. Suntem la capătul unui an greu, care celor mai mulţi dintre noi nu le-a adus nici o bucurie. Ba din contră. Un an în care am realizat nu doar cât suntem de săraci, de amărâţi, dar şi că nu avem prea multe şanse de a ieşi din această stare. Un an în care liderii noştri politici au înteţit apelurile la cumpătare şi renunţări, îndemnându-ne să trăim mai pe măsura posibilităţilor. Ori ce a făcut primarul general – cu toată buna intenţie – îmi evocă o vizită la cantina la care ne hrănim cu ciorba săracului, împodobiţi cu bijuteriile din caseta familiei. Despre care nici măcar nu ştim că nu sunt false...
Ni s-a spus că operaţiunea din anul acesta va fi una de criză. Că se vor refolosi vechile zorzoane, pentru a nu se cheltui pe altele noi. Că se va purcede cu tact, pentru a nu se răpi oamenilor un motiv de bucurie. Dar, dacă te pricepi puţin, observi că podoabele de pe marile bulevarde sunt noi-nouţe, că sunt mai multe şi că luminează mai puternic mizeria şi murdăria din jur. Înseamnă, clar, că nu s-a
