Finalul acestei săptămâni este marcat de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În România, “respectarea drepturilor omului” au devenit cuvinte golite de sens ca şi reforma sau prioritatea naţională. Şi asta din cauza rostirii zilnice de către trompetele regimului Băsescu, în care timp de şase ani s-a vorbit, dar nu s-a făcut. Ba mai mult, se încalcă multe!

Săptămânalul de actualitate editat de Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti a dedicat ultimul număr Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului. M-au invitat să răspund cu un contraeditorial unui text de opinie în care se critica nerespectarea dreptului la îngrijire medicală în România. Din păcate nu doar acest drept se încalcă în ţara noastră. Românul nu mai are dreptul la un proces echitabil în Justiţie, iar cauzele se soluţionează la sfântu’ aşteaptă. Mascaţii descind în casele oamenilor nevinovaţi sau fac show la cei acuzaţi împuşcând câini şi spărgând geamuri cu mitraliera.

Despre ce viaţă privată garantată putem vorbi când telefoanele sunt interceptate ilegal? Despre ce libertate a jurnalistului putem vorbi când acesta este ascultat, iar discuţiile cu sursele sale de informare sunt livrate sub formă de stenograme pentru delectarea publicului? Sau mai putem vorbi despre libertate de exprimare când presa este inclusă de CSAT pe lista pericolelor la adresa securităţii naţionale?

Siguranţa cetăţeanului nu mai este garantată deoarece interlopii au ajuns să facă legea, iar şefii Poliţiei stau cu ei la şpriţ. Zilele acestea vedem cât de bine sunt protejaţi tinerii de etnobotanicele periculoase: o instituţie a statului vine şi închide magazinul de vise, alta vine şi îl deschide. Şi asta pentru că nu mai există autoritatea aplicării legii! Nu mai putem vorbi despre respectarea dreptului la învăţătură când se inchid mii de şcoli, iar copii