Ana Ularu, în rolul Matildei din „Periferic”: o mamă care încearcă să-şi pună ordine în viaţă

Jurnalul Naţional: Cum a fost la Locarno, unde ai primit premiul criticii pentru cea mai bună actriţă, cu rolul din "Periferic"?

Ana Ularu: Sunt destul de confuză şi de timorată când primesc premii. Înţeleg că rolul Matildei, pe care l-am făcut în "Periferic", este unul de impact. Lumea e destul de nelămurită la început, când mă vede în acest film, pentru că nu mă recunoaşte. Sunt destul de schimbată şi fizic, şi vocal. Îmi place foarte mult transformarea de orice fel în meseria asta. Nu am nevoie să mă recunoască lumea pe stradă şi să-mi ceară autografe. Am nevoie "să ating" oamenii. Scopul meu acesta e. În film, transformarea fizică nu a fost ajutată de nici un fel de prostetică, a venit mai ales dintr-un mod de gândire, dintr-o regie foarte bună. Cu regizorul Bogdan George Apetri am discutat tot timpul şi am construit împreună povestea şi finalurile filmului. Acest personaj devenise o chestie în afara noastră. Ne puneam în pielea personajului şi lucram astfel. Ceea ce e minunat. Mi se pare esenţial să lucrezi aşa cu un regizor. Mi se pare minunat să mi se şi spună ce să fac, pentru că acest lucru nu-ţi omoară creativitatea. Chiar din contră. Te ajută foarte mult să-ţi testezi anumite lucruri. Până acum am avut noroc şi am lucrat cu genul acesta de regizori. Am fost mereu alături de oameni de la care am avut tot timpul de învăţat ceva. Fie că a fost Cătălina Buzoianu, Dragoş Galgoţiu cu "Epopeea lui Ghilgameş", Silviu Purcărete... Dar dacă va veni şi momentul în care să lucrez cu un regizor mai drastic, ştiu că sunt foarte docilă şi că am o răbdare de fier. Îmi place să fiu şi contrazisă cu argumente foarte puternice. Cu Bogdan m-am certat foarte mult la acest film. Şi uneori ieşea mai bine aşa cum spunea el. Bine făcea, pentru că noi