Duminică seara, tot românul l-a aşteptat pe Moşu şi a crezut că poate se mai îndură şi el săracul să ne mai pună ceva în papuci. De când cu criza asta, se pare că s-a cam supărat pe noi, nu că am fi făcut cine ştie ce prostii, ci datorită altui Moş, ceva mai tinerel, fără barbă şi păr, însoţit de un mic spriduş, care în loc să vină cu sacul plin, aduc cu ei un sac peticit şi ne iau din puţinul care ne-a mai rămas. Degeaba l-au aşteptat bugetarii, pensionarii, mămicile pe darnicul moş, în locul lui a venit altul care în loc să aducă, mai degrabă a tăiat, ultimul „cadou” fiind destinat viitoarelor mămici. Nici nu mai ştim la cine ar mai trebui să vină moşul, cum mai este el, cuminte, cu minte, sau care minte. La cei 20 de ani de aşa zisă democraţie, suntem încă la stagiul de puştani, şi logic ar fi să mai credem în cadourile Moşului. Vom bifa în curând un alt an de criză, în care nu prea avem ce contabiliza la capitolul împliniri. În schimb la capitolul opus stăm foarte bine, şi mă tem că nici un moş din lume nu ne poate ajuta prea mult. Dar naivi cum suntem, vom continua să-l aşteptăm şi să credem în tot felul de moşi, care ne tot promit că va vom trăi bine. Se apropie sfărşitul de an şi mai tragem un rând de aşteptări şi speranţe peste noi şi iar ne vom încăpăţâna să credem că la anu o vom duce mai bine. Dar cu aşa moş care ne tot amăgeşte, slabe sunt speranţele, mi ales că sacul lui devine tot mai greu, umplut de sărăcia noastră. Bine mai grăia cineva în urmă cu ceva ani, care a făcut o previziune, la începutul anilor 90, care tinde să se adeverească tot mai tare în acest an. Dacă vrem un an mai bun, cel pe care-l avem, sigur nu e Moş Crăciun.

Duminică seara, tot românul l-a aşteptat pe Moşu şi a crezut că poate se mai îndură şi el săracul să ne mai pună ceva în papuci. De când cu criza asta, se pare că s-a cam supărat pe noi, nu că am fi făc