Sistemul achizițiilor publice din România a integrat o mare parte a reglementărilor europene din domeniu. Cu toate acestea, companiile private cer o flexibilizare a reglementărilor și a prospectelor întocmite de autorități sau companii publice.

Achizițiile publice rămân o problemă a administrației publice autohtone dar și a companiilor private, adică a participanțiilor la licitațiile organizate de autorități. Legislația stufoasă, numărul mare de agenții naționale implicate sau lipsa transparenței sunt doar câteva dintre motivele care fac ca participarea la licitațiile publice să fie dificilă. Cu toate acestea, companiile private sunt în continuare interesate de achizițiile publice, sumele implicate fiind considerabile.

„În SUA pot fi urmăriți toți dolarii cheltuiți public, toate cele 550 de miliarde de dolari cheltuite în 2009 pot fi găsite până la ultimul cent. Este adevărat că înainte de declanșarea crizei nici în SUA transparența nu era atât de mare, însă criză ne-a obligat să fim mai responsabili cu banii publici”, a declarat Christopher Yukins, profesor la George Washington University Law School, prezent la seminarul pe tema achizițiilor publice organizat de Secția Comercială a Amabsadei SUA și de casa de avocatură Wolf Theiss.

Ar fi posibil să ajungă și România într-o situație de transparență perfectă? „Mai avem mult până vom ajunge acolo, mai trebuie făcute inclusiv modificări legislative”, a răspuns Cristina Trăilă, președintele Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP). O diferență majoră între SUA și România este că la americani circa 90% dintre achizițiile publice se fac prin sistemul electronic de licitație, în timp ce la noi ponderea nu este decât de 20% deși, conform legii, ar trebui să fie de 40%.

O altă diferențiere importantă, de această dată fiind inclus și sistemul electro