Nu sunt mamă. Și nici nu am cum să fiu. Însă am discutat cu mai multe mame și viitoare mame în ultimele două săptămâni. Opiniile au fost împărțite. Unele își doreau bonusul și o reîntoarcere mai rapidă la muncă. Altele preferau varianta celor doi ani. Fiecare avea propriile argumente. Pe de o parte cariera și veniturile. Pe de altă parte dorința de a sta cât mai mult cu proprii copii. Nu le-am suspectat de ipocrizie pe niciunele. De aceea, posibilitatea de a opta pentru una dintre cele două variante (2 ani de concediu de maternitate plătit sau un an de concediu cu bonus de 500 de lei pentru revenire) pare, cel puțin la prima vedere, o soluție rezonabilă.
Comentariul lui Traian Băsescu pe marginea acestei soluții adoptate în cele din urmă de Guvern este, însă, cinic. ”Nu statul este total responsabil pentru copil, ci şi mama. Mai e şi varianta statică în care spune că vrea să stea 24 de luni din start. Cred că au fost împăcate toate opţiunile (…) În ultima vreme, România nu mai are femei, are mămici, nu mai are copii, ci bebeluşi. Sunt femei care trebuie să aibă şansa reintegrării” a spus Băsescu la televiziunea publică.
Afirm că e un comentariu cinic pentru că induce ideea că ar fi unele femei care devin ”mămici” doar pentru a scăpa de muncă. Pentru a fi întreținute de stat. O asemenea idee nu e însă doar cinică, ci și absurdă. Și mă întreb până unde poate ajunge cu cinismul domnul președinte. Când i-a atacat disproporționat pe profesori, când i-a poftit pe medici să-ți caute de lucru peste hotare, când i-a pus la stâlpul infamiei pe jurnaliști m-am revoltat, dar tot nu am crezut că avem un președinte care va ajunge să sugereze că femeile din România fac copii pentru a primi pomană de la stat!
O asemenea mentalitate te lasă pur și simplu fără cuvinte. Chiar și în condițiile în care există cazuri izolate care ar putea susține o asemenea teorie, gen
