Dacă se întâmplă o dată, o poţi pune pe seama coincidenţei. De două ori, te gândeşti că eşti ghinionist. A treia oară îţi spui că s-ar putea să fii la camera ascunsă. Când vine şi al patrulea exemplu, în mai puţin de o săptămână, deja e fatalitate, e Mioriţa.
Am o oglindă spartă la maşină. N-am spart-o eu, ci fatalitatea, că am găsit-o aşa în parcare. Norocul meu, îmi spun, că trăiesc în nişte vremuri în care există o oareşce pavăză în calea destinului, în cazul de faţă, pe numele ei CASCO. Sun la Omniasig, surpriză plăcută, mi se deschide dosarul prin telefon, iar sâmbătă mă duc să constat că nu plătesc un amar de bani în fiecare an doar aşa, ca să-i fac în ciuda crizei. Am ajuns la sediul de pe Griviţei la 14.30, pentru că mi se comunicase telefonic că programul durează până la 16.00. Buna ziua, am şi eu un dosar deschis, cum procedez mai departe? Inspectorii sunt ocupaţi, nu mai iau dosare. Păi, programul e până la patru. Dar sunt ocupaţi. Păi, de ce nu faceţi programul pănă la două jumate, să nu mai puneţi oamenii aiurea pe drumuri. N-a ştiut decât să dea din umeri. Veniţi luni la opt. Am renunţat şi eu să mai inisist, ducă-se dracului, pot să merg şi cu oglinda spartă, oricum, autorul o să aibă şapte ani de ghinion, m-am consolat.
După două zile, revizia obligatorie la Porsche Nord. Când să vin să o iau? În trei ore, trei ore şi jumătate este gata, a ciripit omul de la recepţie. M-am dus după patru ore şi ceva. Mai trebuie făcut update-ul la soft, după care e gata. Omul, din câte mi-am dat seama, a luat foarte în serios recomandările CNA privind respectarea celor trei mese principale ale zilei, drept pentru care a dispărut vreo oră. O doamnă de lângă mine m-a consolat că ea aşteaptă de şase ore. Zău, ea a încercat să fie drăguţă, dar mie bine nu mi-a picat. S-a întors şi omul meu (şi al multor altora), mi-a promis că imediat verifică, apoi a mai d
