Lunar, terapia şi medicamentele unui copil cu Down ajung la 1.500 de lei. Statul acordă jumătate din aceşti bani şi nu se implică în integrarea lor socială.

Cât de greu este să îngrijeşti un copil cu sindromul Down o ştiu doar părinţii celor peste 150 de suferinzi din judeţ. Soţii Mihaela şi Dan Pălimaru au aflat acum nouă ani că băieţelul lor suferă de sindromul Down. Andrei a venit pe lume într-un spital din Grecia şi cei opt ani petrecuţi acolo i-au făcut pe părinţi să înţeleagă că nu este o ruşine să ai un copil bolnav de Down.

„Oamenii cred că ei trebuie izolaţi centre“

„În Grecia, aceşti copii sunt acceptaţi social şi ajutaţi. Nu există şcoli speciale pentru ei“, a zis Mihaela Pălimaru. Acum un an s-au întors acasă şi au învăţat cu stupoare că „statul român nu are nimic de câştigat de pe urma unui copil cu Down, deci nu investeşte“. De atunci duc o luptă aprigă împotriva sistemului care îl condamnă pe Andrei.

„În continuare, majoritatea oamenilor consideră că ei ar trebui izolaţi, puşi în centre, instituţionalizaţi“, a mai spus mama lui Andrei care nu a acceptat să-şi înscrie copilul la o şcoală specială. A reuşit să îl înscrie la Şcoala Generală Nr. 4, frecventată de copiii fără probleme de sănătate. Doar trei din cei 150 de copii cu Down din judeţ au avut însă această şansă. Restul trăiesc la limita umilinţei. „Din păcate, există un singur centru de zi destinat acestor copii. Nu au unde să îşi petreacă timpul şi unde să îşi formeze deprinderile“, a declarat Silvia Griciuc, preşedintele Asociaţiei „Ne Trebuie Speranţă“ din Botoşani.

Statul dă jumătate din cei 1.500 de lei necesari lunar

Şi mai grav este că multe familii nu au nici bani să îi ţină în viaţă pe aceşti copii. Născuţi cu un cromozom în plus şi cu un nivel redus de inteligenţă, ei pot face oricând infarct din cauza afecţiunilor cardiace din naşter