Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Vermont şi Nicolae Dărăscu sunt doar cinci nume mari ale artei româneşti de la sfârşitul secolului XIX şi din primele decenii ale secolului XX, ale căror lucrări au ieşit, masiv, pe piaţa de artă în ultimele cinci luni ale acestui an. Iar vânzările înregistrate au fost mai mult sau mai puţin pe măsura valorii artistice a operelor celor cinci. Deloc întâmplător, multe dintre acestea au aparţinut celebrei colecţii în epocă a colecţionarului-mecena Alexandru Bogdan-Piteşti, nedrept risipită după moartea acestuia, în 1922. "Înmormântare la ţară" sau studiu după "Înmormântare la ţară" de Camil Ressu, "Peisagiu românesc" - peisaj pictat la Vlaici, Olt, unde Bogdan-Piteşti îi invita pe pictori la conacul său (din perspectiva timpului nostru, colecţionarul fiind primul organizator de tabere de creaţie şi iniţiatorul primului muzeu de artă modernă), "Vara la conac" de Vermont - sunt numai câteva din lucrările care au fost achiziţionate, în ultima vreme, la bursa de artă.
Iată, pe scurt, povestea întâlnirii a trei dintre pictorii pe care Bogdan-Piteşti îi aprecia şi ale căror lucrări intrau în colecţia sa.
Pe Nicolae Tonitza se pare că l-a cunoscut înainte de război, iar o bună parte a picturilor existente în colecţia sa, între care "Moara veche", "Omul unei lumi noi", fuseseră achiziţionate din expoziţia personală a pictorului, din anul 1921. Alături de acestea, "Pe drum, Trei turcoaice" (fragment), "Trei copii", "Minerva", "O înmormântare", "Nud" (femeie), "Ninela" (studiu), "Melancolie", "La cafea", făceau faima celebrei sale colecţii. Cu siguranţă, şi prietenia dintre cei doi se baza pe o reciprocă preţuire, potrivit mărturisirilor lui Tonitza, din volumul "Corespondenţă", apărut în 1978, sub îngrijirea istoricului şi criticului de artă Barbu Brezianu şi a Irinei Fortunescu: "În urma morţii prietenului Bogdan
