A luat toate premiile posibile - Oscar, Grammy, Globul de Aur, BAFTA, Cesar s.a. Prima colaborare a fost cu Jean-Luc Godard la "Sauve qui peut la vie" (1980). A lucrat cu Anthony Minghella la "Pacientul englez", "Talentatul domn Ripley" si "Cold Mountain", cu Jean-Jacques Annaud la "Amantul" si cu Robert Altman la "Vincent and Theo". In interviul acordat HotNews.ro la Tallinn, unde a primit un premiu onorific din partea Academiei Europene de Film, compozitorul francez de origine libaneza vorbeste despre metoda sa de lucru, despre cum trateaza Hollywoodul compozitorii si despre motivele pentru care muzica de film nu mai e ca altadata.
Iulia Blaga: Cum lucrati? Cititi scenariul sau doar aflati in linii mari povestea filmului, dupa care va construiti propriul scenariu in minte?
Gabriel Yared: Am un stil de lucru neortodox. Nu prea merg la cinema. Prefer ca, atunci cand am timp, sa citesc muzica, sa merg la o expozitie, sa citesc un roman sau sa compun. Acest lucru se intampla pentru ca imaginile exterioare vorbesc mult prea putin pentru mine decat cele interioare. Ceea ce declanseaza aceste imagini interioare se intampla numai cand citesc, privesc, ma plimb sau ascult. Nu pot spune ca, pentru mine, imaginile nu sunt importante, dar sunt ultimul lucru la care sunt atent atunci cand compun muzica de film.
De regula, la inceput citesc cu foarte mare grija scenariul pana cand intra in mine. Apoi discut cu regizorul despre muzica, despre muzica pe care el o cunoaste si care, de multe ori, e tot muzica de film. Sunt regizori care nu cunosc Mahler, Prokofiev ori Stravinski. Apoi incep sa ma gandesc la muzica si incerc sa o creez ca pe un tot unitar, inaintea imaginii. Ma duc la filmari, ma intalnesc cu actorii si cu echipa.
Iulia Blaga: Trebuie sa faceti asta?
Gabriel Yared: Nu, dar imi place sa merg pe platou pentru ca, dac
