Partidele politice brăilene au început cursa de întindere a momelilor electorale pentru 2012. Cârligele au fost lustruite, metodele ambalate - evident - în intenţii grandioase. Primii care au ieşit din văgăuni? Cei doi deputaţi PDL de Brăila - Eugen Bădălan şi Viorel Balcan.
Proaspăt întorşi de pe plaiurile Capitalei, unde, cică, au fost să expună "obiectivele primare" ale Brăilei pe 2011, cei doi deputaţi, scormonind curioşi cu băţul prin tomberonul cu proiecte "amânate", au dat peste un vechi "artefact" cu străluciri de hipnoză electorală. Podul! Podul peste Dunăre! Da, iarăşi vor să construiască podul! Scopul comercial: stabilirea unei căi de comunicare. Scopul politic: "Dacă cineva va reuşi să înceapă această lucrare de artă, măreaţă pentru zona noastră, va câştiga alegerile locale în permanenţă" - ne anunţă Viorel Balcan.
Readucerea în discuţie a construirii podului ar trebui să provoace o criză de râs generală, asta dacă nu ar fi devenit un element de batjocură, o flegmă retroactivă. De fapt, în cazul acestui proiect, dincolo de patimile bişniţăreşti puse la bătaie, asistăm la conturarea unei adevărate antropologii politice. Prin durată şi prin insistenţă. Podul peste Dunăre scoate la lumină o perspectivă ataşată setului standard de concepţii ale animalului politic. Acţionând primitiv, lipsiţi de orice urmă de fler administrativ, ca nişte patronaşi de tonete, politicienii brăileni, cu unele mici excepţii, au reuşit performanţa de-a transforma un proiect viabil într-o aberaţie de proporţii. Cum? Păi, precum animalele politice! Adică: a) folosindu-l ca armă în reglările de conturi politice ale urbei; b) folosindu-l pe post de "incantaţie" electorală, cum este cazul de faţă. Pentru animalul politic nu eficacitatea financiară a unui proiect este scopul (eficacitate financiară care, pusă într-un context administrativ bine instrumentat, poate f
