În personalul de Fierbinţi, unui navetist i-a căzut un geamantan în cap. Dac-ar fi fost geamantanul lui, mai treacă meargă, dar era al unui tânăr, căruia călătorii i-au atras atenţia în mai multe rânduri că nu l-a aşezat bine. Totuşi, navetistul, care s-a ales cu un cucui cât o prună, nu a părut foarte afectat de întâmplare. Deşi e greu de crezut, acelui domn din trenul de şase şi un sfert de Fierbinţi îi mai căzuseră în cap o cărămidă, un pantof de damă, iar de la etajul al patrulea al blocului în care locuia, un binoclu rusesc de metal, volumul doi din Shakespeare, Opere complete, Oxford, 1922, ediţia legată în piele, un castron cu supă şi un pompier, căruia i s-a rupt scara. Lui Newton i-a căzut în cap doar un măr şi a descoperit Legea gravitaţiei universale. Se poate spune, cum a remarcat şi Nicolae Iorga, când un nou venit i-a ocupat scaunul la una din şedinţele Academiei, că suntem egali la fund şi că diferenţa e la cap.
Cu toate acestea, nu-s puţini cei care se străduiesc să demonstreze că între noi, oamenii de rând, şi indivizii de geniu doar lucrurile care ne aseamănă sunt cu adevărat importante. Un român de-al nostru, un savant 100% mioritic, a studiat zâmbetul Monei Lisa şi a ajuns la concluzia, prin cercetări ştiinţifice revoluţionare, că în enigamaticul surâs al florentinei un 18% e datorat faptului că Leonardo nu i-a făcut avansuri şi un 7% faptului că femeia le aştepta. Mona Lisa ar fi auzit că da Vinci nu prea era interesat de doamne şi din pură curiozitate feminină ar fi fost dispusă să verifice, prin mijloace specifice, zvonul. Numărul celor care studiază relaţia dintre marele pictor şi enigmaticul său model e foarte mare. Dar numai savantul dâmboviţean a reuşit să pună la punct o metodă procentuală, prin care probează că o incompatibilitate la fund e mai semnificativă decât nepotrivirea la talent şi la minte.
Nu n
