După o experienţă universitară niponă, profesorul Tudor Onea pregăteşte în Canada o teză doctorală despre rolul onoarei în politica externă americană. O discuţie FP România despre mutarea intereselor SUA din Europa în Asia şi despre perspectivele asiatice asupra dinamicilor euroatlantice.
Articol din ediţia nr. 18 a FP România (septembrie/ octombrie 2010). FP România: Cum se vede din Asia, dar şi din America de Nord, viitorul NATO? O alianţă eurocentrică, limitată la Europa ca spaţiu de activitate, sau, dimpotrivă, un mijloc de proiectare a puterii euroatlantice oriunde în lume?
Tudor Onea: Poate că principalul scop al NATO este în prezent să păzească statu quo-ul în Europa, astfel încât niciun stat să nu se afle într-o poziţie de dominaţie a continentului. Acest obiectiv cred că deocamdată mulţumeşte atât statele membre cât şi Rusia. De îndată ce se discută un scop mai substanţial decât acela de a menţine Alianţa încep şi diferenţele de opinii, care nu par că se vor soluţiona decisiv în vreun fel, mai ales acum când alianţa continuă să se confrunte cu un război posibil de necâştigat în Afganistan.
Mai este Rusia considerată în regiune ca o putere asiatică?
Rusia a fost şi a rămas de pe vremea lui Petru cel Mare mai mult o putere europeană decât una asiatică. Au fost şi excepţii: războiul ruso-japonez din 1904-1905 şi militarizarea graniţei dintre URSS şi China în anii 1970, dar statul rus a rămas în decursul istoriei orientat spre continentul european, din care, de fapt, nu poate fi exclus politic. Integrarea Rusiei în structurile europene este astfel o provocare chiar mai mare decât o posibilă integrare a Turciei, dar în final este indispensabilă.
În prezent, Rusia este interesată în special să-şi reafirme autoritatea în fostul spaţiu sovietic, poate doar cu excepţia ţărilor baltice, şi ca atare este dispusă să ajungă la un compromis c
