Liu Xiaobo este laureatul din anul acesta al Premiului Nobel pentru Pace. Pentru că a cerut ca în ţara lui, Republica Populară Chineză, să fie organizate alegeri libere, să existe separaţia puterilor statului şi, în general, a militat pentru ideea de libertate, regimul comunist de la Beijing l-a condamnat la 11 ani de închisoare, pentru „răspândirea de mesaje subversive" (sintagmă cunoscută în România, în urmă cu nu aşa multă vreme). Ceremonia de decernare a premiului de vineri, 10 decembrie, va avea un caracter inedit căci, aflat după gratii, principalul personaj va fi absent (s-a mai întâmplat cu ani în urmă, când acelaşi premiu a fost decernat unui alt militant anticomunist, Serghei Zaharov); regimul comunist chinez a ţinut să-şi afirme inflexibilitatea, nepermiţând nici măcar soţiei disidentului să fie prezentă, astfel încât locul rezervat laureatului va rămâne, pentru prima dată, gol.

Faptul că a fost ales tocmai un militant anticomunist aflat în detenţie pentru a primi cea mai prestigioasă distincţie este o dovadă a ataşamentului lumii occidentale faţă de valorile democratice şi a aversiunii faţă de orice formă de totalitarism. Din păcate, se pare că în comunitatea internaţională nu toată lumea este dispusă la solidaritate cu cauza lui Xiaobo. China şi alte optsprezece ţări au anunţat că vor boicota ceremonia de decernare. Este vorba despre Cuba, Kazahstan, Rusia, Venezuela, Pakistan, Irak, Maroc, Afganistan, Ucraina, Iran, Columbia, Tunisia, Arabia Saudită, Serbia, Vietnam, Filipine, Egipt, Sudan. Această ruşinoasă listă va fi completată prin absenţa comisarului ONU pentru drepturile omului, Navanethem Pillay, ca o dovadă în plus că această organizaţie a devenit nefuncţională. Motivele sunt de două tipuri: teama de consecinţe economice (China este astăzi a doua putere economică a lumii) şi antipatia faţă de disidenţi.

În acest context, poziţia R