Joi, 9 decembrie, se încheie Conferinţa de la Cancun, din Mexic, pe tema schimbărilor climatice şi a mobilizării împotriva efectului de seră. Ambiţiile actualei reuniuni au fost însă mai modeste decât la cele precedente, motiv pentru care nici aşteptările opiniei publice nu sunt foarte mari.
Summit-ul de la Copenhaga, din decembrie 2009 a fost un eşec răsunător, pentru că toată lumea aştepta un gest concret de la şefii de stat şi de guvern de pe planetă, pentru limitarea poluării. Cum la actualul summit de la Cancun ştacheta a fost mai joasă, nu este exclus ca până la urmă ea să fie declarată un succes.
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon îi implora aproape, cu câteva zile în urmă, pe liderii aflaţi la reuniune să facă un efort, pentru a ajunge la un acord chiar şi foarte modest, numai să reprezinte o bază de acţiune comună împotriva poluării, împotriva despăduririlor şi a altor asemenea acte iraţionale, prin care omul distruge sistematic mediul înconjurător.
Când vine vorba de principii, toată lumea este însă de acord şi anume că trebuie făcut ceva. Ţările bogate şi ţările sărace au totuşi viziuni diferite despre eforturile care ar urma să le revină. În principiu, există deja o listă pe care figurează 40 de ţări dezvoltate, care poluează foarte mult şi care ar trebui să dea tonul prin măsuri concrete. Or, exact la acest capitol intervin divergenţele, pe motive extrem de numeroase : economice, morale, istorice. De ce să facem noi cele mai mari eforturi, spun ţările occidentale, când China şi India nu fac mai nimic ? De ce să facem noi sacrificii, ţări recent intrate pe calea dezvoltării, când ţările bogate au poluat timp de ani de zile fără scrupule ?, spun de partea lor, India şi China.
Impasul planează de la început asupra discuţiilor de la Cancun, începute pe 29 noiembrie şi absolut nimeni nu aşteaptă un m
