Se pare că practica postului a fost legată în religiile arhaice de ritualurile de înnoire, de iniţiere şi de doliu. Prin post se marca dorinţa omului de a primi energii cosmice, pentru un început nou şi pentru ferti­litatea naturii. În Antichitate, postul avea şi un caracter igienic, de echilibru al sănătăţii. Celebrul medic antic Hipocrate atribuia longevitatea sa postului, spunând că nu s-a ridicat niciodată de la masă sătul. Filosoful Pitagora le cerea ucenicilor să postească pentru a deveni înţelepţi. Dar postul nu înseamnă numai o alimentaţie fără mâncare de frupt, ci mult mai mult: iertare, bunătate, împăcare şi răbdare. Cuvântul post vine din grecescul „asceza”, care se traduce prin exerciţiu, deci această perioadă este una în care oamenii ar trebui să facă exerciţii de a deveni mai buni, mai iertători, mai înţelepţi şi mai puţin lacomi, chiar dacă alimentele care se mănâncă în această perioadă nu sunt de dulce.

Se pare că practica postului a fost legată în religiile arhaice de ritualurile de înnoire, de iniţiere şi de doliu. Prin post se marca dorinţa omului de a primi energii cosmice, pentru un început nou şi pentru ferti­litatea naturii. În Antichitate, postul avea şi un caracter igienic, de echilibru al sănătăţii. Celebrul medic antic Hipocrate atribuia longevitatea sa postului, spunând că nu s-a ridicat niciodată de la masă sătul. Filosoful Pitagora le cerea ucenicilor să postească pentru a deveni înţelepţi. Dar postul nu înseamnă numai o alimentaţie fără mâncare de frupt, ci mult mai mult: iertare, bunătate, împăcare şi răbdare. Cuvântul post vine din grecescul „asceza”, care se traduce prin exerciţiu, deci această perioadă este una în care oamenii ar trebui să facă exerciţii de a deveni mai buni, mai iertători, mai înţelepţi şi mai puţin lacomi, chiar dacă alimentele care se mănâncă în această perioadă nu sunt de dulce.