Dupa asasinarea lui Duca, Garda de Fier a fost dizolvata. Sub numele de Partidul "Totul pentru tara" ea isi facea insa reaparitia in public, in 20 martie 1935, ca organizatie legala, sub conducerea batrânului general Zizi Cantacuzino Granicerul, in timp ce adevaratul sef, Codreanu, era tinut intentionat in umbra.

Acest partid a ales sa faca un alt fel de propaganda. Nu publica ziare si nu facea propaganda, in adevaratul sens al cuvintului, incercând sa se diferentieze de celelalte partide care "activau" doar oratoric. Codreanu afisa un dispret suveran fata de orice constructie rationala in domeniul doctrinar sau programatic: "tara aceasta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe". Programele erau considerate superficiale, menite a-i amagi pe prosti in alegeri, unelte ale "vorbariei si inselatoriei politicianiste". Prin acest fapt Legiunea a fost, de fapt, singura formatiune politica interbelica ce si-a propus schimbarea revolutionara a societatii romanesti.

Incercand sa aduca ceva nou fata de programele politice si electorale ale celorlalte partide si grupari politice, Codreanu s-a straduit sa gaseasca alte forme si metode propagandistice cum au fost: taberele de munca legionare, comertul legionar si ceremonia de inmormantare legionara. Accentul in noul tip de propaganda se punea pe predominanta actiunii: "Fapta, nu vorba - Fa, nu vorbi!" era unul din indemnurile pe care Codreanu le considera cele mai importante. Acest tip de propaganda a incetat in 1937. Lupta electorala din acel an a adus cu sine o revenire a legionarilor la formele propagandistice traditionale.

Taberele de munca legionare

Cea mai eficienta forma de propropaganda pe care a promovat-o Codreanu in acei ani, 1934 - 1937, a fost subsumata campaniei axate pe munca, actiune, exemplu. Garda trebuia sa se sustraga reprosului ca ar reclama doar deficiente, nefii