În 1990, rezervele valutare se cifrau la câteva miliarde de dolari
În 1990, Ioan Totu a redactat un memoriu adresat Guvernului Roman în care radiografia starea economiei româneşti la momentul zero al democraţiei „originale”. „Să nu se uite faptul că la sfârşitul anului 1989, scria fostul vicepremier, România era singura ţară dintre fostele state socialiste şi unul dintre puţinele state din lume care să nu aibă datorii externe, că în bănci erau depozite proprii de 1,7 miliarde de dolari şi peste 600 milioane de ruble, că existau creanţe de circa 2,5 miliarde de dolari, că întreprinderile româneşti erau angajate şi executau, în diferite ţări, lucrări în valoare de peste 1,5 miliarde de dolari, că în silozuri existau circa 9 milioane tone de grâu (...). Principalele procese negative care se manifestau în economia românească (înainte de 1989, n.n.) erau tendinţa de scădere a eficienţei economice şi slaba competitivitate a unui număr însemnat de produse industriale (...). Dar, repet, este vorba despre tendinţa de scădere a eficienţei economice, şi nu despre existenţa unei ineficienţe totale a economiei naţionale, aşa cum au susţinut unele persoane din Guvernul actual.”
La proces, Ioan Totu i-a acuzat pe „trădătorii” din fruntea ţării...
În timpul procesului, Ioan Totu a avut câteva luări de poziţie dure la adresa puterii. „De asemenea, în aceeaşi hotărâre (a primei instanţe, n.n.), a spus Ioan Totu, se motivează pedeapsa stabilită pentru că am manifestat asperităţi de limbaj. Cine recepţionează o asemenea formulare poate să-şi închipuie orice, inclusiv încălcarea celor mai elementare norme ale eticii. În realitate, formularea respectivă are la bază o intervenţie a mea în care exprimam dorinţa de a trăi până când voi vedea toţi trădătorii de ţară judecaţi după faptele lor. Menţionez că n-am nominalizat pe nici unul dintre câţi cunosc, pen
