Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru au vorbit despre „Aer cu diamante“, cartea unei generaţii, la Clubul Dilema Veche, rememorând fronda unor poeţi. Din revolta împotriva falsităţii din „Epoca de Aur“ şi din dorinţa de a fi „diferiţi“ s-a născut „o poezie în care se putea respira“, au povestit invitaţii.
Sala Studio a Teatrului Nottara din Bucureşti a găzduit miercuri seara ce-a de-a treia întâlnire cu publicul organizată de Clubul Dilema Veche şi moderată de Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei care a iniţiat această serie de dezbateri. Invitaţii acestei ediţii, Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru, alături de criticul literar Marius Chivu au discutat în faţa unui public numeros, de toate vârstele, într-o atmosferă relaxată, pornind de la tema „Aer cu diamante. Cultură alternativă în anii '80", rememorând apariţia unui volum colectiv important al generaţiei optzeciste, care avea să se transforme, odată cu trecerea timpului, într-o carte-cult.
Optzeciştii şi revolta
„La momentul respectiv, ştiam că e o carte bună, dar nu că va deveni o carte-cult", a mărturisit Florin Iaru, unul dintre autorii prezenţi în „Aer cu diamante" , alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. Potrivit autorului „Levantului", volumul trebuia să includă şi poeme semnate de Magda Cârneci şi Matei Vişniec, numai că, după cum şi-a amintit amuzat Mircea Cărtărescu, pe acesta din urmă nu l-au găsit acasă când s-au dus să ia textele.
Invitaţii au rememorat detalii legate de contextul socio-cultural în care s-a publicat, la sfârşitul anului 1981, „Aer cu diamante", insistând asupra rolului jucat de forţele coagulate într-o generaţie care se simţea diferită. „Pentru noi, debuturile individuale erau mai puţin importante decât conştiiinţa că suntem o generaţie nouă. Ideea de generaţie a fost o armă. Am vrut să formăm nuclee, am fost un comando, un pluton. Er
