Între instrumentele existente în arsenalul unui guvernator de bancă centrală figurează şi presiunea morală ("moral suasion"). Potrivit definiţiei, presiunea morală reprezintă tactica persuasivă folosită de banca centrală pentru a determina băncile comerciale să respecte anumite politici.

Aspectul "moral" vine din presiunea exercitată pentru obţinerea unei "responsabilităţi morale" de a opera într-un mod care să contribuie la binele economiei.

Prin intervenţiile frecvente din ultimul timp, dl. Isărescu foloseşte din ce în ce mai des şi mai apăsat acest instrument şi dă impresia lărgirii grupului de destinatari ai mesajelor, de la bancheri comerciali la autorităţi guvernamentale, de la jurnalişti la opinia publică în general.

De la înălţimea prestigiului domniei sale, dl. guvernator face bine că transmite mesaje pentru cei care au urechi de auzit şi, mai ales, face bine că a lărgit grupul destinatarilor.

Recent, la un seminar organizat de ziarul "Economistul", dl. Isărescu a declarat că băncile centrale se vor implica tot mai mult în economia reală, pentru a asigura cadrul de transmisie a mecanismelor de politică monetară, şi a dat ca exemplu în acest sens majorarea dobânzilor la băncile comerciale în contrast cu evoluţia ratei BNR.

Desigur, dl. Isărescu şi-a adecvat discursul la aşteptările cititorilor ziarului "Economistul" care, sunt convins, au jubilat la perspectiva revenirii BNR la rolul său de dinainte de 1990.

Pe de altă parte însă, guvernatorul BNR este cât se poate de preocupat de eficienţa aparent redusă a unor măsuri de politică monetară şi încearcă să găsească o cale pentru a coborî din "turnul de fildeş" al băncii centrale în "noroiul" economiei de piaţă, fără "a se murdări pe pantofi", dar şi fără a fi nevoit "să încalţe cizmele de campanie".

Nu este prima dată când dl. guvernator constată că mecanismele de