În epoca Internetului şi a tot felul de gadgeturi electronice cu viteză de propagare comunicaţională, s-ar părea că dialogul, ca într-o carte a lui Mihai Şora, s-a generalizat. Dar e vorba mai mult de un zgomot de fond, decît de o comunicare reală; iar micul comerţ de informaţii de toată mîna şi de noutăţi depăşite a doua zi domină net schimbul de argumente şi polemica de idei.

Vasile ERNU, Bogdan-Alexandru STĂNESCU, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Prefaţă de Radu Cosaşu, Editura Polirom, Iaşi, 2010, 216 p.

Astfel că, pentru proiectul unei cărţi dialogate, încă tinerii Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu aleg o formulă retro, a genului epistolar, fie şi cu autodistanţare ironică. Ceea ce ne desparte poartă subtitlul Epistolarul de la Hanul lui Manuc şi debutează („s-au iscat“, spun cei doi, în stilul lor parodic bătrînesc şi cronicăresc) chiar sub această emblemă bucureşteană şi românească, şi chiar de ziua noastră naţională. Din acest punct fix pornind, din centrul de greutate şi intersecţie al lumii caragialiene, epistolarul de faţă, finalizat după patru ani, a trecut prin diferite forme şi a apărut, în progresia lui, pe mai multe suporturi. E o peregrinare ea însăşi simptomatică pentru condiţia de (in)stabilitate a pieţei culturale autohtone. Mai întîi oral, schimbul de idei devine epistolar şi e tipărit, într-o rubrică lunară, în Suplimentul de cultură; de aici trece în paginile Observatorului cultural; ultimele scrisori sînt publicate în Noua literatură, iar „Epilogul“, scris de Bogdan-Alexandru Stănescu, este postat pe blogul lui Vasile Ernu... Pentru că scriitorul mai tînăr pare obsedat de circularităţi simbolice, s-o notăm şi pe aceasta. În epoca dialogului generalizat, un dialog substanţial începe la o cîrciumă şi îşi are punctul final pe un blog. Din fericire, rămîne cartea, care pune întreag