Un condiment desăvârşit

De-a lungul istoriei, ghimbirul a fost folosit foarte des de vechii romani şi a fost comercializat mai târziu în Europa de arabi care au plantat rizomii în locuri tropicale precum Zanzibar şi Africa. Europenilor le plăcea să condimenteze băuturile, dar pentru că o livră de ghimbir costa cât o oaie, era folosit rar. Astăzi ghimbirul este mai ieftin şi se cultivă în multe regiuni subtropicale. Florile sale minunate sunt atât de încântătoare, încât este deseori folosit şi în decoraţiunile exterioare.

Ghimbirul este o plantă perenă ce creşte aproximativ 3-4 metri şi produce mănunchiuri de flori albe şi roz. Cu toate că frunzele se mănâncă uneori, rizomul sau tulpina subterană constituie interesul medicinal şi culinar. Această tulpină are forma unei rădăcini mici şi îndesate cu o coajă crem, subţire şi conţinut tare şi deschis la culoare. Este deseori greşit denumită rădăcină de ghimbir, pentru că rizomul seamănă cu o rădăcină, dar de fapt nu este rădăcina plantei, ci tulpina subterană. Procesul de cultivare a ghimbirului este în fapt un proces foarte simplu. Ghimbirul se răspândeşte prin plantarea unui rizom care se va dezvolta într-o altă plantă. Se recoltează de obicei după cinci luni, dar depinde de fapt de întrebuinţarea pe care o are rizomul. Cu cât o plantă este mai bătrână, cu atât conţine mai multe uleiuri esenţiale şi gustul este mai picant. Plantele mai tinere sunt bune pentru gătit, iar cele mai bătrâne sunt ideale a fi utilizate în scopuri medicinale.

File de somon cu sos de roşii şi ghimbir

Ingrediente: 4 cotlete de somon, 100 g unt, 50 g ghimbir proaspăt, 500 g roşii, o lingură cu pastă de ardei dulce, o ceapă, o lingură cu pastă de tomate, o limetă, 100 ml ulei de măsline, sare, piper, busuioc.

Preparare: Cotletele de somon se spală, se şterg de apă şi se ung cu ulei. Se condimentează, se pu