1. Presa, huiduita de aproape intreaga putere, acuzata de propovaduiri apocaliptice si interese meschine, a fost singura care a intuit corect si a prevestit gravitatea crizei economice. Realitatea a urmat mai degraba directia indicata de jurnalistii pesimisti, care au criticat actiunile Guvernului si ale presedintelui, si nu declaratiile haotice ale politicienilor, mereu in contratimp cu evidentele economice si sociale.
In ciuda acestui adevar simplu, etichetele de manipulatori mogulizati au prins mai mult in randul celor care se considera high level educated. Cateva sondaje de opinie claseaza presa, totusi, in topul increderii mult deasupra unor institutii sau organizatii politice.
2. De doi ani echipa presedintelui si premierului, cu o majoritate constanta in Parlament, nu a reusit sa treaca nicio lege importanta. Legea educatiei nu, a pensiilor inca nu, a salarizarii unitare abia daca. In schimb zgomotul si dezordinea provocate de ei au isterizat o tara intreaga. Reforma a insemnat taieri, iar modernizarea tarii doar politizarea institutiilor (in baza unei legi, de altfel adoptata tot de ei). Rezultattul? Umilirea majoritatii romanilor.
3. Nu avem memorie pe termen scurt, prezentul e abulic reprezentat, dar vedem limpede in trecutul prea indepartat. Ne-am cramponat in comunism, dar refuzam sa privim spre viitor. Nu avem nicio apetenta pentru o idee sau un proiect de viitor, insa renaste nostalgia fostului regim. Nu tinem minte minciunile actualilor de saptamana trecuta sau de acum o luna, dar stim sigur ca era mai bine in frigul trecutului asigurat de stat.
4. Si mai amuzant – presedintele, care si-a facut din criticarea presei misiunea celui de-al doilea mandat, a reluat fara exceptie mesajele jurnalistilor si le-a lipit, cu si mai mare furie, de fruntea Guvernului sau a pedelistilor, dupa nevoie si cum i-a dictat emotia publicului.
