Câţiva bătrâni au mai rămas în comunităţile de slovaci întemeiate în secolul al XIX-lea în zonele împădurite din judeţ. Veniţi în Sălaj din cauza sărăciei din regiunea lor, slovacii au sperat să găsească aici o viaţă mai bună. Întrucât situaţia nu a fost mai bună în Ardeal, după 1990, tinerii au plecat în ţări mai bogate.
În Sălaj mai există câteva comunităţi de slovaci, care sunt, însă, pe cale de dispariţie, întrucât după 1990, aici au rămas doar câţiva bătrâni.
Tinerii au plecat fie în ţara lor de origine, fie peste ocean, în America sau în Brazilia. Cătunele lor, aflate în zone împădurite extrem de frumoase, au devenit aşezări în care bogaţii Sălajului şi-au construit case de vacanţă. Asta s-a întâmplat în Huta-Bogdana, din comuna Buciumi, în care, în 1947, populaţia de etnie slovacă număra 70 de familii, iar acum, urmele sale au rămas prezente doar în numele unor oameni, care nu se mai consideră demult slovaci.
Hutele, făbricuţe în păduri
Slovacii au venit în nord-vestul Transilvaniei în timpul Imperiului Austro-Ungar şi şi-au denumit aşezările Huta (fabrică). Aşa este Huta-Bogdana (comuna Buciumi), Marca-Huta (comuna Marca), Huta-Şinteu şi Huta-Voivozi (Bihor) şi Huta-Certeze (Satu Mare). Unii slovaci au fost mici meseriaşi care au întemeiat făbricuţe de sticlă, iar alţii au fost aduşi ca tăietori de lemne, cu promisiunea că vor intra în proprietatea terenurilor pe care le defrişează. Ei au venit în zonă cu speranţa unei vieţi mai bune, întrucât în ţinuturile de unde au plecat, pe teritoriul de astăzi al Slovaciei, era atunci mare secetă şi incendii dese. „Însă şi în Ardeal i-a ajuns sărăcia, astfel încât foarte mulţi slovaci au plecat peste ocean, în Brazilia“, spune preotul Rolnik Martin, din comunitatea Făgetu, în lucrarea sa, „Scurtă istorie a celor trei şcoli din Făgetu şi a bisericii”.
Femeile slovace, „nişte flutu