E protestul pe Internet altceva decît cel fizic? E el mai abundent, mai eficient? Sau dimpotrivă? Pentru a răspunde la această întrebare, nimerit e să începem cu cîteva exemple.
Pe Petitiionline.ro, cutare vrea serviciu divin şi studiu biblic la televizor, între orele 9,00 şi 12,00 dimineaţa, urmat de meciuri de fotbal, serviciu divin din nou – probabil că nu-n reluare – şi filme. Sau dacă nu, divertisment şi, da, meciuri, „deoarece sîntem o ţară creştină“. Alt cutare vrea să trimită un mogul la puşcărie, iar un al treilea cineva – sau, mai bine zis, un alt nimeni – cere „să nu plece Flori în concediu“ (Acesta e titlul petiţiei. Cuprinsul: „Flori, nu plecaaa! Nu mă lăsa aici singuuur.“).
Petitiionline.ro e fratele mai mic şi clona lui Petitiononline.com. Aici, cineva îi poartă sîmbetele unui director de institut cultural, iar altcineva vrea ca magazinul iTunes de la Apple să funcţioneze în România, iar sistemul de operare al Macintosh-ului să fie disponibil şi în limba română. În schimb, alţi 271 de cetăţeni doresc ca adevăratul fanclub Tokio Hotel în România să nu mai fie tokio-hotel.fanclub.ro, ci tokio-hotel-fan.ro. Prostiile sînt mult mai multe decît cererile cu cap. Dar mai e, bineînţeles, şi Facebook. Avem o pagină contra „cenzurării Internetului prin codul de conduită virtual“, de parcă un cod poate avea putere de lege sau caracter de obligativitate. Mai e un „Manifest împotriva clasei politice româneşti“, care strînge vreo 200 şi ceva de aderenţi, iar userul „Jos Guvernul“ şi-a făcut 45 de prieteni. Destul de puţin, mai ales că pagina „Mirel ascultă Cohen. Protestăm!“ a strîns 11 aderenţi. Pe urmă, în fine, vin la rînd omniprezenţii tîmpiţi, petardele de subsol, depresiv-mahmur-agramaţii. De pildă, pe YouTube, la filmul cu Sarkozy care-l trimite la plimbare – sau nu e clar ce face – pe Traian Băsescu, românii care apar formulează, aproape făr
