A făcut puşcărie pentru că a vrut să organizeze un miting anti-Ceauşescu în '83. A alergat cu securiştii suflându-i în ceafă. A fost torturat pentru că a persistat în dizidenţă. Dar şi-a asumat toate acţiunile şi nu a cerut vreun leu despăgubire de la statul român. Într-un interviu acordat pentru "România liberă" în proiectul "2112 - poveşti despre Revoluţie", Radu Filipescu spune că vedea în protestele începute la 21 decembrie 1989 în Capitală o repetare a revoltei chinezeşti din Piaţa Tiananmen. Se aştepta la vărsarea de sânge deoarece înţelesese pe ce se baza regimul Ceauşescu: pe teroare.
Dizidenţă de dragul dizidenţei. Nu al faimei, nu al banilor. Pe scurt, Radu Filipescu. "M-am înverşunat să demonstrez că nu sunt de partea regimului comunist", spune cel care conduce Grupul pentru Dialog Social, la mai bine de 27 de ani de momentul în care a fost arestat pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste".
În ianuarie 1983, Radu Filipescu şi un prieten au încercat să organizeze, în mod democratic, un miting împotriva regimului Nicolae Ceauşescu. Într-o singură noapte, au distribuit, în mai multe cartiere din Bucureşti, 10.000 de manifeste realizate cu un aparat de imprimat pe bandă de plastic.
Zâmbetul dizidentului
"Români, veniţi să vă demonstraţi nemulţumirea faţă de conducerea Ceauşescu, duminică, 30 ianuarie, între orele 15 şi 19, în Piaţa Palatului. Veniţi să scăpăm de năpastă. Semnat: Strada". Aşa suna textul compus de un tânăr inginer care, ajuns la 27 de ani, se gândea deja de multă vreme la ce putea să facă pentru a scăpa de compromisurile impuse de viaţa în comunism.
"Mi-am cântărit argumentele care m-ar fi putut opri să fac ceva. Erau îngrijorarea faţă de ce ar fi urmat să păţească ai mei, frica pentru ce puteam să îndur eu şi, desigur, îndoiala faţă de reuşita acţiunii. Dar în acelaşi timp m-am gândit că niciunul dintre
