Odată cu trecerea de la gimnaziu la liceu, avea loc şi schimbarea cravatei roşii cu tricolor, în carnetul de membru al Uniunii Tineretului Comunist. Vastul spaţiu simbolic al perioadei pioniereşti începea să se esenţializeze în repere simbolice mai puţine, dar mai încărcate cu semnificaţie „grea“. Antrenamentul în asimilarea formelor de semnificare ale anilor în care purtaseşi cravata de pionier trebuia să-şi arate acum rezultatele. Carnetul de utecist era, deja, o trecere la categoria semi-grea. Intrai în marea anticameră a Partidului.
Elementele decorative ale spectacolului simbolic pionieresc deveneau ca o piele tînără, uşoară, care se lepăda, cu mare fast, în favoarea primilor solzi. Iar trecerea biologică de la copilărie la adolescenţă însemna evoluţia de la o galerie multicoloră de semne care aveau şi o importantă valoare decorativă la deprinderea paşilor de gîndire, de interiorizare şi asimilare profundă a simbolului unic – îngemănarea secerei cu ciocanul. Pînă acum învăţaseşi principiile de bază ale ierarhiei, iar fiecare pas, cît de mic, fusese recompensat cu o insignă, un şnur, o tresă, o excursie, o tabără, participarea la un forum, apariţia în revista Cutezătorii. Sub diferite forme, Flacăra pionierească te însoţise, ipostaziată în cravata roşie cu tricolor, în insigne, în drapelul pionieresc, iar acum se retrăgea, pentru a lăsa loc unui prim moment de iluminare. Îndărătul Flăcării, trebuia să descoperi ceva mult mai luminos. Partidul. Acum era primul moment să faci un pas hotărît spre această lumină. Primeai carnetul de utecist pe care se regăsea stema organizaţiei. Era primul contact personal cu simbolul care îngemăna secera cu ciocanul. Pînă acum, ţi se cultivase o aspiraţie. Era momentul să primeşti, cu maximă responsabilitate, spre pază, apărare şi ducere mai departe, marele simbol al Partidului.
DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul
