Se apropie cu paşi mărunţi vremea colindelor. Toate administraţiile locale fac eforturi să împodobească aşezările pentru întâmpinarea sărbătorilor. Peste tot va fi frumos, dar parcă la ţară Crăciunul are altă aromă.

Cred că într-o aşezare din mediul rural eforturile pentru recompunerea atmosferei de sărbători sunt mai mici şi nu neapărat din cauza pretenţiilor mai mici ale locuitorilor, ci pentru că la ţară Crăciunul are alt farmec. Este adevărat, din ce în ce mai puţini copii merg să colinde, dar colindele se aud parcă mai clar la ţară. La sat s-a născut veşnicia, vorba poetului, la sat miroase a mere coapte şi a foc de lemne, seara pe-nserat, când pornesc cetele la colindat. Cred că singura podoabă care ar putea înfrumuseţa mai mult satele, de sărbători, este zăpada care să scârţâie sub talpă, amintindu-ne de copilărie, când mergeam zburdând la derdeluş. Aşadar, la sat nu e cazul de prea multă cheltuială cu ghirlandele de sărbători, mai ales că mai toată lumea îşi împodobeşte casa cu luminiţe colorate. În totală opoziţie cu un sat, unde nici n-ai observa că nu sunt prea multe ghirlande luminoase, unui oraş îi stă urât în prag de sărbătoare fără lumini. La Constanţa, primarul a anunţat din vreme că va tăia din luminiţe, spunea el, pe motiv de criză şi de economie la buget. Permiteţi-mi să cred că nu din stingerea instalaţiilor de sărbători va face economie municipalitatea constănţeană. Nu cred. Mai ales atâta vreme cât municipiul atribuie pe bandă rulantă contracte de miliarde pentru schimbat becuri arse, yale, mutat mobila, pentru copierea de documente, pentru tăierea arborilor. Vorbim de contracte tip acord-cadru, pe o perioadă de până la patru ani, care angajează bugetul municipiului în cheltuieli fabuloase. Iată de ce străzile Constanţei vor fi triste în comparaţie cu uliţele unui sătuc amărât în care tradiţiile au rămas vii. Reţeta asta servită doar celor