„Ultimii orfani ai lui Bush şi Cheney“

În numărul 350 al revistei DILEMA VECHE, sub titlul-concluzie „Criza anunţă sfîrşitul ciclului liberal în Europa Centrală”, politologul francez Jacques Rupnik, specializat în Europa Centrală şi de Est, analizează atît măsurile anticriză, cît şi discursul susţinut liberalist (economic) ale statelor central-europene ieşite de sub comunism cu încredinţarea că piaţa liberă e singura cale posibilă şi că orice aminteşte de etatism poartă numele de socialism. Criticile exprimate de politicieni din ţări precum Cehia, Polonia, Slovenia sau statele baltice – statele balcanice sau cele din fostul URSS nu fac parte din ecuaţie – la adresa protecţionismului manifestat în Vest după 15 septembrie 2008 exprimă, în opinia politologului, refuzul acestor state de a recunoaşte prăbuşirea ideologiei în care au crezut cu tărie în ultimii douăzeci de ani, reflex al unei încăpăţînări ideologice moştenite din vechiul regim. Dar refrenul liberalismului atoateînvingător proferat în aceste state – „ultimii orfani ai lui Bush şi Cheney” – sună în urechile vestice „ca un ecou îndepărtat al sfîrşitului de secol, ca venind de pe o altă planetă, ca o muzică venită de pe Marte”. În ciuda voinţei oarbe a central- şi est-europenilor de a crede în continuare în el, mitul Americii, care a motivat politicile deseori avîntate ale unei jumătăţi de Europă, se spulberă. Urmează, după toate aparenţele, o nouă paradigmă. Care să fie aceea?

Ramuri de toamnă

În RAMURI nr. 11 ne-au atras atenţia versurile semnate, între alţii, de Marta Petreu („Ţine minte – îmi spun: unde există o durere/ hopa şi zeii. Unul măcar.”), Gheorghe Grigurcu („...un venetic/ precum subsemnatul înecându-se-n/ ceaşca de mied/ ca o gâză), Liviu Ioan Stoiciu („...În fiecare zi mă/ despart de mine însumi....”).Citindu- le, nu avem impresia că poezia noa