La 27 noiembrie 1940, lângă pădurea Strejnic, în Prahova, era asasinat Nicolae Iorga, savantul care a început prin a fi o personalitate cu o mare influenţă în epocă şi a sfârşit prin a deveni legendă. Avea 69 de ani şi lucra la monumentala sa operă „Istoria românilor“. A fost, după aprecierea unui contemporan, „cea mai odioasă crimă de la tăierea capului lui Miron Costin încoace“. Totul s-a petrecut cum presimţise în poezia „Brad bătrân“: „A fost tăiat un brad bătrân/Fiindcă făcea prea multă umbră/Şi-atuncea din pădurea sumbră/ S-a auzit un glas păgân.../Moşneagul stând pe culme drept,/A fost la drum o călăuză/Şi-n vremea aspră şi ursuză/El cu furtunile-a dat piept“. (...)

Comunitatea academică i-a cinstit viaţa şi opera într-o sesiune comemorativă în cadrul căreia au prezentat comunicări dnii acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Rom Publicitate âne – „N. Iorga astăzi“, acad. Al. Zub – „Un istoric al vieţii: N. Iorga“, acad. Ştefan Ştefănescu – „Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul“ şi prof. univ. Vasile Puşcaş – „Nicolae Iorga şi contemporaneitatea istoriei“. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

La 27 noiembrie 1940, lângă pădurea Strejnic, în Prahova, era asasinat Nicolae Iorga, savantul care a început prin a fi o personalitate cu o mare influenţă în epocă şi a sfârşit prin a deveni legendă. Avea 69 de ani şi lucra la monumentala sa operă „Istoria românilor“. A fost, după aprecierea unui contemporan, „cea mai odioasă crimă de la tăierea capului lui Miron Costin încoace“. Totul s-a petrecut cum presimţise în poezia „Brad bătrân“: „A fost tăiat un brad bătrân/Fiindcă făcea prea multă umbră/Şi-atuncea din pădurea sumbră/ S-a auzit un glas păgân.../Moşneagul stând pe culme drept,/A fost la drum o călăuză/Şi-n vremea aspră şi ursuză/El cu furtunile-a dat piept“. (...)

Comunitatea academică i-a cin