Ceea ce face deja faimosul website Wikileaks.org poate fi socotit un scandal imens sau o revoluţie informaţională în desfăşurare sau, dintr-o calmă perspectivă dilematică pe care o prefer, o provocare fără precedent la adresa democraţiei şi a unuia dintre cele mai importante produse democratice: jurnalismul liber.
Despre scandal, scrie toată lumea. E savuros să vezi ce informaţii primesc liderii politici ai planetei unii despre ceilalţi. La un alt nivel, este extrem de interesant să vezi, de pildă, cum ţări arabe aşteaptă ca Statele Unite sau chiar Israelul să reprime programul nuclear iranian sau să vezi cum, la o adică, China şi-ar lua mîna protectoare de pe Coreea de Nord, favorizînd o reunificare în peninsula coreeană sub conducerea regimului de la Seul. Nu în ultimul rînd, acest tsunami de dezvăluiri al celor de la Wikileaks.org dă apă la moară tuturor părţilor – antiamericanii vor găsi motive în plus pentru a se consolida în aversiunea lor, în vreme ce proamericanii cer măsuri încă şi mai dure de control şi ordine, socotind inadmisibilă scurgerea atîtor documente (250.000 de comunicări diplomatice, dintre care peste 10.000 sînt clasificate drept „secret“). Dar dincolo de toate acestea, mi se pare încă şi mai interesant de discutat gestul în sine al lui Julian Assange – fondatorul lui Wikileaks.org – mai ales că avem la dispoziţie şi amplele lui explicaţii în privinţa sensului şi scopului acţiunilor sale.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace În iulie 2010, invitat fiind la şcoala de vară a Centrului pentru Jurnalismul de Investigaţie de la Londra, Assange a afirmat principiul deplinei libertăţi a presei, criticînd instituţiile de media mainstream din două motive. Primul, o anumită superficialitate în analiza cazurilor, generată de valul imens de informaţii aflate pe piaţă, în legătură cu ori
