- și nevoia de modele noi -
Peisajul e sumbru. Culorile calde ce ar indica entuziasme şi proiecte noi se împuţinează, copleşite de griuri, perspectiva se aplatizează, transparenţele se acoperă cu tuşe păstoase, grele. Viziunea se îngustează. E multă ceaţă şi lumina abia o străbate. De doi ani, industria media e deprimată, iar cuvîntul de ordine este supravieţuirea. Însăşi rezistenţa pe piaţă pare o victorie. Ce-o mai fi o să vedem. Dar pînă la urmă o să treacă, nu? O să fie iarăşi ca înainte, cu bugete mari de publicitate pentru consumatorii înnebuniţi după „oferte“, cu moguli dispuşi să cheltuiască pentru proiecte-mamut – dar şi pentru „supape“ călduţe-drăguţe – cu proiecte ratate, dar din care dezvoltatorii cîştigă bine pe termen scurt şi, bineînţeles, cu salarii peste nivelul real al pieţei. La fel ca investitorii imobiliari, jurnaliştii şi publicitarii par să aştepte încă vremurile de dinainte. Unii dintre ei, cel puţin.
Din păcate, pentru mass-media lucrurile par a sta şi mai rău decît pentru piaţa imobiliară. În industria media, criza economică s-a suprapus peste o criză internă. De aproape un deceniu, managerii companiilor mass-media sînt într-o continuă căutare şi frămîntare pentru descoperirea unor noi modele de business şi adaptare la noile tehnologii. Pînă acum se pare că nu le-a reuşit.
Televiziunile, care păreau mai ferite de recesiune, nu mai încasează din reclamă nici ele aşa cum obişnuiau să o facă – deşi în România iau încă partea leului din bugetele de publicitate ale companiilor. În 2009, piaţa totală de publicitate pentru televiziuni a scăzut cu 40%, pînă la 270-280 de milioane de dolari, iar în 2010 scăderea faţă de 2009 e cu 10% (cf. Ziarul Financiar). Puţin probabil că vom asista la o revenire în forţă a bugetelor de publicitate pe modelul clasic de business media, indiferent de situaţia economică. Condiţiile de piaţă s-au