Proiectul unui nou Cod al Muncii fusese anuntat cu ceva vreme in urma, insa chiar si asa, prevederile textului trimis de Ministerul Muncii catre sindicate spre consultare par a surprinde multa lume. Nu pentru ca ideile neo-liberale si pro-piata nu ar fi suficient de vehiculate in ultima vreme, ci pentru ca, in pofida celor afirmate de guvernantii nostri, nu legislatia "rigida" a muncii este problema majora a Romaniei in momentul de fata. E adevarat ca actualul Cod al Muncii este unul destul de favorabil angajatilor si face dificila concedierea chiar si a unui angajat neperformant, dar intrebarea mea este: si ce daca, cine il respecta? Cati dintre patroni se sinchisesc de prevederile legale cand trebuie sa dea un angajat afara si cati angajati isi cunosc drepturile? Sau cati se lupta cu angajatorul daca ultimul incalca contractul?

Legislatia rigida nu a fost deloc o piedica in calea concederilor pe capete si a dublarii somajului in ultimii doi ani, ca reactie de "ajustare" la criza. Nici reducerile salariale, nici trimiterea in concediu fara plata nu au putut fi blocate de "inflexibilitatea" mecanismelor legale. Si atunci de ce e nevoie sa consfintim o stare de fapt printr-un cadru legal, din moment ce realitatea isi urmeaza oricum propriul curs? Pai tocmai de aceea! Pentru ca hotului nu ii sade bine sa i se spuna hot, patronului nu ii sade bine sa i se spuna ca e abuziv si statului nu ii convin procesele intentate de propriii sai angajati. Ca adeseori in istorie, si in acest caz, dreptul nu introduce un set de reguli noi, ci doar consfinteste comportamentele existente ale celui puternic; nu instaureaza, ci legitimeaza coduri de conduita. "Partea leului" ce revine celui puternic nu consta numai in aproprierea de bunuri fizice, materiale, ci mai ales in monopolizarea beneficiilor morale aduse de legitimitate.

Nou proiect al Codului Muncii prevede multe modifi