Expresia a face diferenţa e un calc după engleză (to make the difference ), răspândit cu mare rapiditate în ultimii ani şi pătruns în diferite registre ale limbii.

Sursa de iradiere a fost, cu mare probabilitate, limbajul publicitar, în care o găsim în continuare foarte des, în mesaje traduse literal: „Windows 7 face diferenţa” (stealthsettings. com); „Îngrijeşte-ţi corpul! Crema face diferenţa!” (csid.ro) etc. Între lucrurile care fac diferenţa (într-o ideologie modernă a marketingului) intră, tipic, atitudinea, calitatea sau bonusul, preţul sau tehnologia. Contexte caracteristice sunt şi cele ale sfaturilor (mai mult sau mai puţin) practice, în care se vorbeşte mai ales de detaliul care face diferenţa (şi care poate fi batista de buzunar în moda bărbătească, machiajul sau sprâncenele în înfăţişarea femeii, dar şi iluminarea casei, pregătirea vânzărilor etc.). Uneori expresia e mai transparentă, pentru că poate fi percepută ca o elipsă dintr-o construcţie existentă şi în română (detaliul face diferenţa între o situaţie şi alta); când e folosită cu subiect uman, în schimb, construcţia sună destul de straniu şi ambiguu; enunţul Tu poţi face diferenţa are, în intenţie, sensul „tu poţi schimba ceva (în bine)”, dar evocă involuntar interpretarea „tu ai discernământ, ştii să distingi lucrurile”. Agentul uman apare foarte des atunci când expresia este folosită în sport, pentru a desemna o performanţă de care depinde rezultatul întrecerii „Danny a făcut diferenţa! A fost omul meciului!” (sport.ro). Clişeul a fost ironizat acum câţiva ani de Răzvan Exarhu, într-un text care ilustrează obişnuita sa atenţie la nuanţele limbii şi o savuroasă fantezie stilistică: „pentru că dictatorul a fugit, acum toată lumea face diferenţa. Problema ar fi că nu face diferenţa între ceva şi altceva, ci face diferenţa în sine. Brânza poate face diferenţa, Costel face diferenţa,