*

Condusă de umbră spre lăcaşul de cult

pentru tibetanii galbeni

calea se boţi într-un punct

În pieptul meu se află piatra

ce subţiază flăcări

Genele devin strune

La care cîntă aurul stupelor

Nouă căi pentru a atinge iluminarea

Litanii de grădină mă scaldă în

culoarea aşteptării

Munţii se retrag în ei înşişi

Sub acoperişul Templului Jonkang –

două căprioare ţîşnesc din desişul

de anotimpuri încîlcite în nori

Cu o tandreţe de păpădie ating statui

Se tînguie în mine strivitele splendori

*

Parcă aş călca cioburi din pahare sparte

pe care neputându-le lipi

le-am fixat între veghe şi vis

în tencuiala zidului ce înconjură gheizerul

sfidat de nămeţii rămaşi neîncepuţi

ai vârfurilor de peste 7000 m

Parcă trupul ştampilat de ţigări aprinse

la cucerirea unui nou regat cu dezamăgiri

e promis coşului cu ouă

scufundat în apa clocotind

pentru a le oferi celor mîngîiaţi

de palma care i-a plesnit

*

Pe şoseaua Lhasa-Kathmandu

cineva a ieşit din mine cu inima în pumni

şi-o jefuia de polen

La statuia lui Budha în stîncă –

rugăciuni pe steguleţe în culori tibetane

Contemplarea rănii pînă era să mă-nchidă în ea

Cei care au reuşit să fixexe atît de sus

eşarfele albe ce duceau dorinţele spre zei

s-au înecat într-o baltă de lumină

Treceam serpentinele pasului Kambala (4100m) –

lotus năruit de noiembrie

Apa dulce a Lacului Yomdruk

(unul dintre cele patru lacuri

cu apă sfîntă în cultura tibetană)

împrumuta albastru

Era chiar partea de cer pe care mi-ai promis-o

Din cînd în cînd un tremur al suprafeţei

ca şi cînd ar fi atinsă de meteoriţii căzuţi din tine

cînd înce