Deschizând Conferinţa internaţională cu tema: Schimbarea în psihanaliză, psihanaliza în schimbare, dl Corneliu Irimia, preşedintele Societăţii Române de Psihanaliză (SRP), a arătat că schimbarea este specifică naturii curei psihanalitice în care pacientul îşi transformă nevroza într-o homeostazie psihică. Au loc, în interiorul fiinţei acestuia, fenomene dinamice, reparatorii, iar metabolismul Selfului tinde spre un Sine adevărat, cu care persoana să fie văzută, apreciată, cunoscută. Aşa stând lucrurile, este firească aşteptarea de schimbare în metoda psihoterapeutică freudiană care, este adevărat, a fost la vremea ei primul gen de psihoterapie validă, apropiată de biologie şi medicină, dar a rămas solidificată timp de un secol ,fiind urmată cu sfinţenie de emuli marcaţi de spectrul excomunicării. (...)

Seria disertaţiilor a fost deschisă de dna Vera Şandor cu tema „Despre factorii de schimbare în psihanaliză, arătând că o anumită stare de criză în psihanaliză este mai mult sau mai puţin permanentă când Sigmund Freud a intuit la Congresul de la Nürnberg Publicitate din 1910, liniile de dezvoltare ale psihanalizei. Într-o perspectivă istorică, evaluarea contribuţiei colaboratorilor lui Freud a dus, spre deziluzia acestuia, la fragmentarea corpusului unitar într-o măsură mai mare sau mai mică, în situaţia în care era vorba de continuatori dizidenţi sau care au părăsit dogma, criticând-o, ori de reformatori care au păstrat nucleul central dar l-au diversificat. Fragmentarea teoriilor şi practicilor psihanalitice a instituit o stare de criză cu efect mortifer. Apoi, dna Vera Şandor a identificat şi discutat factorii de schimbare în psihanaliză. Primul dintre aceştia este nevoia măsurării rezultatelor psihoterapiei psihanalitice. Sigur, nu este vorba de aparate, dar nici medicina nu este de prea mare folos, cu al său criteriu al dispariţiei simptomelor