Când Mircea Geoană readuce în dis cuţie întâlnirea cu Sorin Ovidiu Vîntu, mulţi concluzionează că eticheta pe care Ion Iliescu i-a pus-o pe frunte are acoperire în realitate.

Nu ştiu dacă e o concluzie corectă. Cert este că rememorarea episodului SOV - din cauza căruia a pierdut prezidenţialele din 2009, de a rămas mogulul netrecut în "catastifele istoriei"- e de rău augur pentru Geoană.

Când spune că s-a dus la patronul Realităţii TV pentru a se asigura de echidistanţa întrebărilor din confruntarea cu Băsescu, Geoană nu este credibil. Este chiar incredibil. Când se înregistrează şi postează filmuleţul justificativ pe blogul personal ai senzaţia că te afli în plin scandal "Wikifreaks".

E drept că autovictimizarea este cea mai bună soluţie pentru a-şi păzi spatele de Victor Ponta. Cu condiţia să o facă inteligent. O astfel de mărturisire îl face să apară din nou drept un lider slab, servil, pregătit să execute întocmai ordinele mogulului, pe care şi le notează cu pixul (aşa cum transpare din stenogramele de la dosarul SOV-Nicolae Popa). Se decredibilizează şi mai mult în ochii opiniei publice şi amplifică frustrarea baronilor PSD, care nu se pot înfrupta astăzi din bucatele guvernării, aşa puţine cum sunt.

Întrebarea este: îl mai interesează pe Mircea Geoană percepţia publică? Mai are vreo şansă să repare imensele prejudicii publice pe care şi le-a adus prin prestaţia din campania electorală? Răspunsul este evident: nu. Personal nu-l mai văd capabil să ocupe în viitor o funcţie aleasă. Se poate mulţumi eventual cu o funcţie numită. Cred că Mircea Geoană este mai interesat în momentul de faţă să-şi păstreze poziţia de preşedinte al Senatului. Din această perspectivă, strategia sa nu este tocmai lipsită de eficienţă.

Când declară stupid că s-a dus la Vîntu pentru întrebări, Mircea Geoană are totuşi şi ceva de câ